„Să fii curajos înseamnă să-ți pese”

og:image

Lavinia Ungureanu este profesor de limba engleză la Transylvania College (Cluj-Napoca) și face parte din echipa Wellbeing Institute, ca facilitator în cadrul procesului „Școala încrederii”. Vă prezentăm un interviu în care Lavinia vorbește despre curaj.

De ce crezi că ar trebui să vorbim mai mult despre curaj?

Lavinia Ungureanu: Cred că pentru foarte multă lume curajul este să sari de pe o stâncă în apă de la zeci de metri înălțime, să te furișezi din casă la miezul nopții fără să afle mama sau tata, să întârzii la serviciu „pentru că așa ai chef” sau să nu-ți faci tema. Desigur, nu spun că pentru astea nu ar fi nevoie de curaj, dar curajul la care mă gândesc eu e cel de care ai nevoie într-o conversație dificilă, când vorbești despre nevoile tale sau când înlocuiești „trebuie” cu „aleg să”.

Cu ce ne ajută curajul?

Lucrurile care ni se întâmplă în viață se împart în două: cele asupra cărora avem control și influență și cele în privința cărora ne îngrijorăm, dar asupra cărora nu avem control. Curajul ne ajută să ne concentrăm mai mult pe cele din prima categorie. Cu cât le acordăm lor mai multă atenție, cu atât devin mai gestionabile. 

Ce ar trebui să facem pentru a lucra mai mult la curajul nostru?

În cercul de control intră tot ce ține de tine, de la atitudinea pe care o ai atunci când ți se întâmplă ceva, ce cumperi, ce citești, ce alegi să urmărești la televizor, cum te porți cu tine și cu cei din jur, ce alegi să postezi pe platformele online, până la cum ai grijă de tine când ți-e greu. Cercul de îngrijorări conține opinia, cuvintele și acțiunile celorlalți, vremea de-afară, traficul, alegerile politice din alte țări. Lucrezi la curaj când ai grijă de primul cerc, când respiri adânc și treci mai departe când ceva nu funcționează în al doilea. Poți să controlezi ce faci tu și ce spui tu, dar nu poți să controlezi ce alege lumea să creadă sau să facă în legătură cu asta. Lucrezi la curaj și când spui „stop”, în situațiile despre care știi că nu-ți fac bine.

Ce provocări ai întâmpinat în experiența ta cu curajul?

Cea mai veche „experiență personală” cu curajul e din clasa a patra, când i-am povestit mamei mele despre un coleg de la școală care vorbea urât cu mine. Mama s-a oferit să mă ajute să meargă să vorbească cu el, dar eu i-am spus că mă descurc. A urmat un alt episod printr-a cincea când o profesoară a luat în derâdere chipul unui coleg: m-am ridicat în picioare și am întrebat-o cum își permite să vorbească așa. Astea au fost experiențele în care „mi-am luat inima-n dinți”. Au urmat apoi una, tot într-a cincea, în care mi s-a spus că am „prea multă încredere în mine, uneori nejustificată”, și una printr-a șaptea, unde nu a contat că îmi făceam treaba, ci că nu eram preferata profesoarei. Pe acestea din urmă le-am internalizat și am ajuns să cred că nu sunt „suficient de”. Nu am întâmpinat niciodată probleme în a le lua apărarea celor din jur, dar am întâmpinat foarte multă vreme probleme în a-mi lua mie apărarea în fața adulților, așa că pentru mine curajul este să ai încredere că, oricât de tare ai da-o-n bară, ești la fel de întreg și de demn de apreciere ca atunci când ai ține-o dintr-un succes într-altul. Ca s-o parafrazez pe Mary Anne Radmacher, nu trebuie să auzi un urlet în cameră ca să știi că ai fost curajos. Poți să fii curajos și dacă la sfârșitul unei zile zici „Mai încerc și mâine”.   

Să punem curajul în contextul pandemiei.

Suntem de opt luni într-un alt mediu. Ne îmbrățișăm de la distanță, ne zâmbim online sau offline, dar doar cu ochii, ne vedem mai rar față în față și mai durează până vom relua momentele colective care altădată ne încărcau bateriile pentru vremuri grele. E un nou normal, doare și ne-a privat de multe momente frumoase, dar ne-a și dăruit multe altele. Să fii curajos în pandemie pentru mine înseamnă să-ți dai voie să suferi pentru pierderea vechiului și să înveți să cauți frumosul în găsirea noului. Să ai curaj să nu mai fie despre „uau, uite câte am făcut azi”, ci despre relațiile dintre tine și tine, dintre tine și cei apropiați. Să ai curaj să observi cum ți s-a eliberat timpul petrecut în trafic și cum poți să-l folosești. Ai curaj să îl petreci dormind dacă de asta ai nevoie?

Să fiu curajos înseamnă să nu-mi pese? Sau să-mi pese mai mult?

Întotdeauna o să spun că să fii curajos înseamnă să-ți pese. Și nu numai asta. Să îți pese și să recunoști că îți pasă. Aia da provocare!

Niște practici care ne-ar putea ajuta pe noi, adulții, în perioada pandemiei?

Un singur moment în zi în care să verifici știrile. Ăsta e curajul de a spune stop chestiuțelor din cercul îngrijorării. De asemenea, o activitate pe zi cu tine doar pentru tine, că-i citit, că-i ascultat muzică și dansat prin casă, că-i o plimbare cu sau fără căști în urechi, că-i stat pe balcon și uitat la cer, că-i mers la sală, că-i o conversație la telefon cu cineva drag. Asta-i pentru că trebuie să ai curajul să-ți pui ție masca de oxigen înainte să o pui altora și pentru că nu poți turna apă dintr-o găleată goală. Ăsta-i curajul de a acționa în cercul tău de control. Fă-ți un plan duminică seara pentru următoarea săptămână și vezi care îți sunt prioritățile. Vezi dacă poți tăia ceva. Și taie. Fă-ți o listă cu trei lucruri pentru care ești recunoscător la sfârșitul zilei.

Cum îi putem ajuta noi, adulții, pe copii să prindă curaj, mai ales acum, în pandemie?

Cred că putem să-i ajutăm prin puterea propriului exemplu și prin limite sănătoase. Cred că au nevoie să vadă că ne este greu și să vadă cum ne descurcăm cu greul ăsta și mai cred că au nevoie de multe îmbrățișări și strângeri de mână când le e lor greu. Putem să-i sprijinim prin conversații, mese în familie (sau cu colegii într-un Google Meet/Zoom), mișcare, timp limitat cu ochii-n ecrane, program regulat de somn și timp de calitate cu noi. Cred că pandemia solicită mai mult ca niciodată curajul de a avea grijă de noi și de ceilalți.

Ne recomanzi niște cărți despre care crezi că ne-ar putea ajuta pe tema curajului? 

“Curajul de a fi vulnerabil”, de Brené Brown, Editura Curtea Veche

“Îndrăznește să conduci”, de Brené Brown, Editura Curtea Veche

“Curajul în sălbăticie”, de Brené Brown, Editura Curtea Veche

“Agilitatea emoțională”, de Susan David, Editura Litera

“Poate ar fi bine să discuți cu cineva”, de Lori Gottlieb, Editura Litera

“Mindset”, de Carol S. Dweck, Editura Curtea Veche.

Mai ai ceva de adăugat? 

Un citat dintr-o carte absolut grozavă pe care am citit-o cu elevii. Cartea se numește „The Boy, The Fox, The Mole And The Horse”, de Charlie Mackesy: „Să ceri ajutor nu înseamnă că renunți. Înseamnă că refuzi să renunți.”  

INTERVIU REALIZAT DE LAVINIA BĂLULESCU

Wellbeing Institute este o organizație non-profit care are ca misiune transformarea școlilor în comunități ale încrederii, bunătății și bucuriei.

© All rights reserved

Despre noi

Programe

Politici

ro_RORO