Simina Bejenaru: „Este esențial să începem procesul de conștientizare a emoțiilor, nevoilor și reacțiilor la o vârstă cât mai fragedă”

Simina Bejenaru este profesor pentru învățământ primar în Transylvania College (Cluj-Napoca), unde lucrează din anul 2000. De asemenea, face parte din echipa Wellbeing Institute, ca facilitator în cadrul procesului „Școala încrederii”. Vă prezentăm un interviu în care Simina vorbește despre agilitatea emoțională a copiilor din clasele primare.

Îți propun să începem discuția cu o definiție pe înțelesul tuturor. Cum ai introduce termenul de „agilitate emoțională” unor părinți care vor să afle mai multe despre acest subiect?

Simina Bejenaru: Abilitatea sau agilitatea emoțională se referă la modul în care navigăm prin lumea noastră interioară formată din gândurile, emoțiile și poveștile noastre de zi cu zi. Este considerat cel mai important factor ce influențează succesul nostru în viață. Capacitatea de a fi agil emoțional este o abilitate ce poate fi dezvoltată, o abilitate care ne permite să abordăm transformările din viața noastră cu acceptare de sine, cu claritate și cu o minte deschisă. Nu se referă la ignorarea emoțiilor și gândurilor dificile, la suprimarea sau negarea lor în ideea desensibilizării noastre sau a obținerii puterii de a duce totul mai departe. Abilitatea emoțională înseamnă, dimpotrivă, a fi mai atent, a observa conștient aceste gânduri și emoții, cu curaj și compasiune, și a trece apoi pe lângă ele pentru a îmbrățișa schimbările din viața noastră. Oamenii agili emoțional nu sunt imuni la stres. Diferența esențială este că ei știu să se poziționeze într-o perspectivă obiectivă în fața situațiilor / interacțiunilor dificile, ceea ce le conferă informații în plus pentru a se adapta, forța de a se alinia cu valorile personale și de a acționa înțelept pentru a obține ceea ce-și doresc.

E posibil pentru copiii din clasele primare să fie agili emoțional?

Este posibil! Ba mai mult, este esențial să începem procesul de conștientizare a propriilor emoții, nevoi și reacții la o vârstă cât mai fragedă. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. De ce agilitate emoțională? Pentru a ne putea alege reacțiile conform valorilor și principiilor personale, pentru a ne putea desprinde de capcanele trecutului, pentru a putea avea o viață emoțională echilibrată, pentru a avea relații semnificative, pentru a putea simți și dărui iubire celor din jur, pentru a comunica eficient, pentru a primi corect un feedback. Pentru a modela și contribui într-un mod înțelept la educarea emoțională a viitoarelor generații.

Cum îi pot sprijini adulții pe copii să fie agili emoțional?

Impactul emoțiilor începe încă din primele momente ale vieții, în primul rând prin efectul pe care îl au emoțiile celorlalți asupra copilului, prin gradul de conștientizare al adulților și capacitatea lor de a asigura împlinirea nevoilor de bază ale copilului. Apoi continuă prin întreținerea și modelarea unor relații sănătoase în mediul din care copilul face parte, deschiderea spre comunicarea și validarea emoțiilor, atitudinea față de greșeli, modul de gestionare a conflictelor, construirea încrederii în relație. Și putem avea grijă de aceste aspecte atunci când noi, ca adulți, suntem bine cu noi înșine, suntem conștienți de propria lume interioară cu tot potențialul, dar și cu toate vulnerabilitățile și provocările ei. Deci aș spune că prima condiție pentru agilitatea emoțională a copiilor este agilitatea emoțională a adulților din jurul lor.

Câteva sfaturi punctuale pe care să le dăm adulților pentru a-i sprijini pe copii să devină agili emoțional?

– Trăirea, validarea și etichetarea emoției
– Învățarea unui vocabular nuanțat pentru exprimarea emoțiilor
– Ascultarea empatică
– Pauza pentru alegeri înțelepte
– Viață emoțională echilibrată
– Modelarea relațiilor
– Modelarea acțiunilor
– Acceptarea imperfecțiunilor
– Modelarea reacțiilor în fața provocărilor vieții
– Jocuri/activități pentru creșterea rezilienței
– Modelarea feedback-ului constructiv și a reacției la feedback
– Conștientizarea și explorarea punctelor forte ca resurse personale
– Jurnalul
– Vizualizarea finalității
– Meditația

Spuneai mai devreme că prima condiție pentru agilitatea emoțională a copiilor este agilitatea emoțională a adulților din jurul lor. Ce ar presupune asta, pe scurt, pentru adulți?

Pentru adulți, aș privi acest traseu de câștigare a abilității emoționale ca pe o călătorie de descoperire personală, trecând prin patru etape esențiale, pe care le numesc metaforic: „pierderea sinelui”, „căutarea”, „iertarea”, „regăsirea sinelui”, aceste etape fiind urmate în mod neapărat de un proces continuu de întărire, de consolidare, de învățare a lecțiilor vieții pe care ni le aduc inevitabil în cale obstacolele, provocările. Adulții deja au un istoric personal, adesea încărcat de experiențe împovărătoare, de paradigme formate într-un îndelung proces involuntar, iar acești „ochelari colorați” prin care privesc ei lumea vor afecta modul în care copiii lor (sau elevii lor) își vor colora propria lume. Așadar, ca primă etapă spre a avea copii agili emoțional, recomand o privire atentă spre interiorul nostru, ca adulți.

Care sunt riscurile acestei întoarceri spre interiorul nostru?

Să spunem că totul e perfect cu noi înșine; că dacă am ajuns să avem succes azi, înseamnă că nu e nevoie să schimbăm ceva, ci putem proceda cu copiii noștri în modul care ne vine natural. Ar însemna, de fapt, că perpetuăm tipare vechi, de cele mai multe ori dăunând bunăstării copilului nostru, subjugând încă cel puțin o generație unor capcane și răni emoționale de care nu ne eliberăm decât printr-un proces conștient de autocunoaștere și vindecare emoțională. Dacă unele dintre nevoile de bază – siguranță, conectare, autonomie, valoare de sine, exprimare de sine, iubire necondiționată, structură/limite sănătoase – nu au fost satisfăcute în perioada copilăriei mici, acest fapt a dus la formarea unor răni sufletești, dar și a unor măști sau mecanisme de autoprotecție. Majoritatea oamenilor nici nu conştientizează existenţa acestor răni, dar își manifestă măştile sociale prin anumite tipuri de comportamente. Reprimând amintirile dureroase, acestea se fixează în profunzime. Când ne vom atinge limita de control, acestea vor răbufni ca un vulcan, iar suferinţa va fi și mai greu de trăit. Dimpotrivă, acceptând aceste răni și vindecându-le, toată energia consumată pentru a ne reprima și pentru a ascunde durerea va fi în sfârșit eliberată și va putea fi folosită în scopuri benefice. Un avantaj extraordinar al vindecării rănilor noastre este faptul că depășim faza de „dependenţi afectiv”, devenind „autonomi afectiv”, dobândind capacitatea de a ști ceea ce vrem să facem, de a alege și a face.

Se schimbă un părinte care devine mai agil emoțional? Devine el… un altfel de părinte?

Cred că trecem cu toții în copilărie prin momente în care ne identificăm cu un adult sau cu un personaj căruia ne-ar plăcea mult să-i semănăm sau, dimpotrivă, ne disociem de cineva spunând că nu vom proceda niciodată la fel cu acea persoană. Sunt modelele noastre, pe care le preluăm și le perpetuăm independent de voința noastră. Uneori nu realizăm asta decât când reacția a avut deja loc și ne doare, mai ales dacă ne-am promis cândva că nu vom copia acest comportament. Ca să-ți răspund concret la întrebare, da, cu siguranță un părinte care devine mai agil emoțional se schimbă. În primul rând va fi bine cu el însuși, deci energia lui se echilibrează, ceea ce are un impact asupra tuturor interacțiunilor/relațiilor sale. Apoi, copilul nu mai rămâne „captiv” tiparelor emoționale ale părinților sau ale generațiilor trecute. Un copil ale cărui nevoi de bază sunt luate în considerare în mod echilibrat, de către un părinte conștient, va crește ca un adult echilibrat emoțional.

Care a fost experiența ta personală în încercarea de a sprijini copiii să fie agili emoțional?

Sunt o fire optimistă, căreia îi place să exploreze, să observe și să încurajeze. Sunt încrezătoare că până la urmă va fi bine, chiar dacă e nevoie de mai mult timp și mai mult efort. De peste 20 de ani, am observat și analizat comportamente într-o mulțime de situații, tipuri de reacții în funcție de personalitate, studii de caz, împreună cu soțul meu, care are și el pregătire de specialitate. În ultimii ani am citit foarte mult despre abordările recente în domeniu și am avut sesiuni de training, discuții, feedback cu specialiștii din școală și de la Mind Education. Ceea ce citesc, ce aflu, ce învăț duc în viața personală și în clasă. Mai întâi observ, îmi clarific, fac conexiuni, apoi încerc să aplic, să dăruiesc. Îmi place să împărtășesc copiilor diferite aspecte psihologice, să propun activități, dar să și explic ce e în spatele acestora, ca să înțeleagă cum funcționăm ca ființe umane complexe, să-și descopere propriul stil, să fie bine cu ei înșiși, încrezători, să-i înțeleagă, accepte, prețuiască pe ceilalți, să aprecieze diversitatea. Și, de asemenea, cred că modelarea are un rol esențial: copiii învață din ceea ce experimentează, din relațiile cu cei din jur.

Îmi place să le las copiilor spațiu, să-i simt, să-i observ cu răbdare, așa cum ai răbdare ca un boboc de floare să se deschidă, să le acord timp să se descopere și să se dezvolte. Să accept, să clarific limitele, dar și să adaptez, cu flexibilitatea necesară. Și învăț de la fiecare din ei. Uneori e mai complicat să păstrăm echilibrul sau să fim absolut prezenți pentru copii, pentru nevoile lor – din cauza propriilor experiențe, dureri, din cauza capcanelor emoționale. Uneori sunt provocări atât de mari, încât resursele noastre personale nu sunt suficiente. S-a întâmplat să cer ajutorul, să caut luni/ani în șir și să tot încerc, să simt deznădejde în anumite momente. Și nu mă mulțumesc răspunsurile: „Atât e ceea ce putem face acum”, „Ai făcut ceea ce a depins de tine”. Mă implic prea tare ca să pot spune „OK, eu am încercat, asta e”. Alteori am primit câte un feedback simplu, clar, din inimă, care mi-a înseninat cerul pentru toți anii de străduință. Atunci simți că ai făcut ceva ce a contat într-adevăr.

Cum îi putem ajuta pe copiii din clasele primare, din punctul de vedere al agilității emoționale, să facă față pandemiei?

Cred că acum, în contextul pandemiei, e nevoie să acordăm o și mai mare atenție nevoilor de bază: de siguranță fizică și emoțională; de acceptare / iubire necondiționată; de conectare; de autonomie; de valoare de sine și de exprimare de sine. Siguranța fizică e extrem de vulnerabilă acum, nu? În contextul în care fiecare suntem expuși, teama crește – pentru noi sau pentru cei dragi; presiunea e foarte mare – provocări legate de serviciu, familie, școală, responsabilități, deci și siguranța emoțională e fragilă. Conectarea nu mai e ca înainte – distanțare, reguli, interdicții, limite, fără îmbrățișări – asta mi s-a părut foarte greu și pentru mine, și pentru copii. E nevoie să găsim moduri noi de a sta conectați, de a ne transmite emoțiile prin priviri și cuvinte, zâmbetul fiind ascuns în spatele măștii. De asemenea, crește autonomia: în ceea ce privește școala online, elevii mei au reținut rutinele, pașii importanți pentru a găsi ce au de făcut, pentru a vizualiza materialele explicative, pentru a detecta cuvinte-cheie care îi ajută să înțeleagă și să rezolve. Dobândesc niște deprinderi de învățare, de muncă intelectuală, competențe care le vor fi utile toată viața.

E important (și delicat) să asigurăm împlinirea nevoilor de valoare de sine și de exprimare de sine. Încurajez părinții să aprecieze eforturile copiilor, progresul în pași mici, să aibă răbdare, chiar dacă și ei sunt sub presiunea momentului, sarcinilor de serviciu, vârtejului cu care se confruntă și care nu pare să se sfârșească prea curând. Să seteze așteptări, dar rezonabile; să ajute, dar cu măsură; să dea feedback, dar fără comparații, fără judecată și critică. Să aibă minimum trei momente de conectare pe zi cu copilul lor, care să fie despre iubire necondiționată și timp împreună, despre bucurie și speranță, despre recunoștință și bunătate. Să modeleze cum exprimăm într-un mod echilibrat îngrijorarea, disconfortul, teama, furia, frustrarea și cum trecem mai departe, ce resurse avem în noi ca să depășim momentele dificile, ce înseamnă perseverența.

Îmi recomanzi câteva cărți care m-ar putea ajuta să aflu mai multe despre agilitate emoțională?

Cum să-ți reinventezi viața. Cum să pui capăt comportamentelor negative şi să te simţi din nou bine”, de Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko, Editura Trei
Heal Your Wounds and Find Your True Self”, Lise Bourbeau
Dăruiește iubirea care vindecă”, de Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, Editura Herald
Darurile imperfecțiunii”, de Brené Brown, Editura Adevăr Divin
Dansul relațiilor”, de Harriet Lerner, Editura Herald
Dă-ți voie să simți!”, de Marc Brackett, Editura Trei
Authentic Strengths”, de Fatima Doman
Emotional Alchemy”, de Tara Bennett-Goleman.

Mai ai ceva de adăugat?

E extrem de important să cunoaștem nevoile de bază și cum pot fi satisfăcute în mod adecvat atunci când suntem părinți sau educatori. Această cunoaștere poate fi foarte utilă în recâștigarea/menținerea echilibrului emoțional al celor pe care îi educăm. Putem contribui semnificativ la creșterea stării de bine și a abilității emoționale a copiilor, practicând și modelând tehnici de conștientizare, acceptare, exprimare de sine, empatizare, iertare. După cum spune Susan David, „agilitatea emoțională este abilitatea de a fi alături de emoții cu curiozitate, compasiune și, în special, curajul de a face pași, conectați la valori.” Dacă suntem consecvenți, răbdători, perseverenți, dacă ne încurajăm zilnic, cu vocea și calmul unui „sfătuitor” înțelept, vom observa la noi înșine comportamentele, pașii, reacțiile dorite și vom descoperi că efortul de conștientizare pe care l-am făcut începe să dea roade. Vom parcurge un drum cu urcușuri și coborâșuri. E important să ne observăm pe tot acest parcurs, fără judecată, cu bunătate și compasiune, să ne încurajăm să facem progrese – pentru noi înșine și pentru copii.

INTERVIU REALIZAT DE LAVINIA BĂLULESCU

Dați click aici dacă doriți să citiți și alte texte de pe Blogul Wellbeing Institute.

Wellbeing Institute este o organizație non-profit care are ca misiune transformarea școlilor în comunități ale încrederii, bunătății și bucuriei.

© All rights reserved

Despre noi

Programe

Politici

ro_RORO