„Prin pași mici și cu multă răbdare, copiii preșcolari pot să realizeze exerciții care să pună bazele unei gândiri critice“

Cristina Criste este educatoare în grădinița din Transylvania College (Cluj-Napoca). A început ca educatoare la creșă, în urmă cu șapte ani, iar acum lucrează cu grupa Green Apples 2. De asemenea, face parte din echipa Wellbeing Institute, ca facilitator în cadrul procesului „Școala încrederii”. Vă prezentăm un interviu în care Cristina vorbește despre gândirea critică la copiii preșcolari.

La ce te gândești când vorbim despre gândirea critică în general?

O definiție a acestui concept este a avea o gândire clară, rațională și liberă. E vorba de acea abilitate de a gândi clar despre ceea ce ai de făcut sau despre cum să-ți formezi o opinie/să argumentezi o idee. Aici nu se pune accentul pe acumularea de informații, ci pe dezvoltarea capacității de a procesa informația primită. Gândirea critică merge mână în mână cu alte capacități, precum cea de a realiza conexiuni logice între idei/argumente, de a le înțelege importanța, de a lua informațiile acumulate și a construi pe baza lor alte idei. Face echipă bună cu creativitatea în a produce inovație, cercetare și dezvoltare. Dezvoltarea acestei capacități de a gândi critic ajută la a înțelege mai bine informațiile dintr-un text din orice materie fără a reține cantități mari, ci a le analiza și descoperi unde îți servesc în viața de zi cu zi, de a rezolva mai ușor exercițiile matematice. În viața profesională, ajută la transmiterea propriilor idei și la înțelegerea ideilor colegilor, făcând astfel comunicarea între ei mult mai ușoară. În societate, ea ajută la responsabilizare participanților să se informeze și să se implice în comunitate. Putem rezuma prin a spune că unul din punctele cheie ale gândirii critice este de a ne ajuta să luăm decizii corecte. Cred că această abilitate ar trebui dezvoltată și la copii încă de când sunt mici.

Să vorbim despre gândirea critică pentru preșcolari. Ce presupune ea? Se poate dezvolta gândirea critică la copii atât de mici?

Gândirea critică și alte abilități (precum inteligența emoțională, flexibilitatea mentală și capacitatea de a rezolva probleme dificile, cunoștințe interdisciplinare) au început să fie studiate și incluse în dezvoltarea copiilor deoarece vor deveni abilități de bază pentru viitor. Mediul înconjurător este într-o continuă schimbare, de aceea o să fie necesar ca și abilitățile pe care copiii de azi (adulții de mâine) le dezvoltă să fie în tandem cu ele. O să le fie greu să se descurce în situații tehnice sau stresante dacă ei nu învață de mici cum să le abordeze. Sunt de părere că prin pași mici și cu multă răbdare preșcolarii pot să realizeze exerciții care să pună apoi bazele unei gândiri critice. La această vârstă sunt dornici să absoarbă cât mai multă informație din jurul lor, de aceea e de datoria noastră și a părinților să îi ajutăm în a avea acces la informația potrivită. Un bun mod prin care putem ajuta preșcolarii să-și dezvolte gândirea critică este ca atunci când le citim povești să le adresăm întrebări, de la cele mai simple, la cele mai complexe: „Cine era personajul principal din poveste?“, „Despre ce era vorba în poveste?“, „Ce altă poveste am mai citit despre subiectul acela?“, „Ce alt final ar mai putea avea povestea aceasta?“ sau „Ce altă soluție putem găsi pentru problema povestită?“.

Dacă adulții nu-i sprijină pe copiii preșcolari în dezvoltarea gândirii critice, atunci se dezvoltă ea de la sine? Ce se întâmplă de fapt cu copilul în asemenea cazuri?

La fel precum alte abilități care se dezvoltă la copii încă de mici (creativitatea, autonomia, încrederea în sine) au nevoie de anumite medii propice sau impulsuri, așa este și cu gândirea critică. Suntem convinși de abilitatea copiilor de a absorbi informațiile din jurul lor încă de mici, însă ei nu sunt capabili să le găsească utilitatea în viața exterioară. Aici cred că se poate vedea într-un mod subtil ceea ce poate face un copil cu informațiile primite și învățat să le analizeze/să le folosească, față de un copil care deține la fel informațiile, dar nu știe ce să facă cu ele, nu le poate folosi.

Cum îi pot sprijini profesorii/educatorii pe copiii preșcolari să-și dezvolte gândirea critică?

Unul dintre lucrurile folositoare pe care le-am descoperit căutând mai multe informații despre acest subiect a fost utilitatea întrebărilor în școală, chiar și în grădiniță. Fără să ne dăm seama, avem un instrument foarte bun care poate ajuta copiii în dezvoltarea gândiri critice. Noi, profesorii, trebuie să aflăm cum să punem întrebări mai complexe, astfel încât copiii să învețe mai mult să adapteze informațiile, decât să le enumere ca pe o listă. Ei au nevoie să înțeleagă sensul informațiilor, să analizeze lucruri, să compare, să facă deducții. Prin a reformula o întrebare simplă în una complexă, îi ajuți să-și reamintească informațiile și să le folosească și în alte contexte. De exemplu la preșcolari putem folosi întrebările în mod special la momentele de lectură, antrenându-i să înțeleagă despre ce este povestea, cum ar repovesti-o, ce alt final i-ar da. Astfel ei își dezvoltă și abilitatea de a-și comunica ideile, de a le asculta și pe a colegilor (a vedea punctul lor de vedere) până ar ajunge să se conecteze cu povestea. Un exemplu la școală ar fi dacă am vorbi despre încălzirea globală. Un mod de a reformula întrebările ar fi: în loc să le cerem să ne spună trei cauze ale încălzirii globale, să ne explice cele trei cauze ale încălzirii globale. Astfel ei reușesc să-și reamintească informațiile despre cauzele încălzirii globale, dar și să aducă o notă personală, o părere/un argument pentru a le explica.

Cum îi pot sprijini părinții pe copiii preșcolari să-și dezvolte gândirea critică?

Câteva dintre modalitățile propuse pentru părinți sunt:

    • să-i lase pe copii să experimenteze lucrurile în diverse medii, deoarece ei prin joacă își însușesc raportul de cauză și efect. Când răstoarnă un cub, copilul va fi curios să experimenteze dacă și din alt loc cade cubul tot la fel;
    • adresarea de întrebări deschise precum: „Ce părere ai despre…?“, „Ce crezi că urmează să se întâmple mai departe?“, „Ce ai vrea să mai încerci?“;
    • să le ofere copiilor timp să se exprime; atunci când adresează o întrebare, să aibă răbdare până copilul le răspunde și apoi să vină în ajutor cu răspunsul la întrebare;
    • să-i ajute pe copii să dezvolte ipoteze; în timp ce se joacă cu ei, să le adreseze întrebări: „Ce crezi că se va întâmpla dacă am pune cubul aici?“, „Dacă facem asta ce crezi că se va întâmpla?“, „Ce am putea să construim diferit?“;
    • să le ofere șansa să-și exprime părerea; chiar dacă răspunsul la întrebarea adresată nu e cel dorit de părinte, să nu-l corecteze pe copil prin a-l anula, ci prin a-l întreba cum a ajuns la acest răspuns (de exemplu: „Cum ai ajuns la acest răspuns?“, „Spune-mi de ce ai gândit așa?“).

Cum ar arăta viitorul unui copil care în ceea ce numim „copilăria mică“ nu dezvoltă această gândire critică? Dar în cazul unui copil care dezvoltă gândire critică?

Sunt mulți factori care se îmbină în a dezvolta abilitățile unui copil de când este mic. Poate nu ne dăm seama tot timpul, dar uneori pentru copii este suficient un moment de atenție pentru a prinde un exemplu (să observe un gest) și apoi să-l copieze. Probabil pentru un copil care nu are stârnită gândirea critică viața e ca un amalgam de informații și nu știe exact unde să le folosească pe toate, iar pentru un copil căruia gândirea critică i-a fost antrenată viața are mult mai mult sens și cu mai puțin efort, deoarece înțelege lumea și lucrurile din jurul lui.

Tu ce ai învățat, în practică, în acești ani în care ai lucrat cu copiii preșcolari și în care te-ai străduit să le dezvolți gândirea critică ?

De când practic această meserie, am reușit să descopăr multe, atât despre copii și modul lor de a gândi, cât și despre mine, deoarece suntem într-o continuă dezvoltare. Uneori e greu să găsești soluția potrivită de a ajuta un copil să se dezvolte, fiindcă sunt așa de diferiți, dar cea mai bună soluție este să nu renunți niciodată. Mâine e o nouă zi să încerci. Și e nevoie de mult timp pe care să-l petreci cu un copil pentru a-l descoperi, a înțelege cum vede el lucrurile și de acolo să pornești să-i asiguri toate nevoile. Am descoperit, de-a lungul timpului, că preșcolarii își folosesc toate simțurile pentru a învăța lumea din exteriorul și interiorul lor, de aceea încerc să fiu atentă la ce spun gesturile, cuvintele, privirea, chiar și mâinile mele (gesticulez foarte mult) pentru a-i sprijini cât mai mult. Încă mai căutăm lucruri diverse pentru a-i ajuta să-și dezvolte gândirea critică la grupă, dar cred că în anul acesta tumultuos mai mult am dorit să-i ajutăm să se simtă în siguranță și să reușim să ne exprimăm și ascultăm unii pe alții, de la mic la mare.

Îmi recomanzi niște cărți care m-ar putea ajuta să aflu mai multe despre subiectul discuției noastre?

Îmi place să citesc și de fiecare dată când descopăr o carte care mă prinde încerc să o ofer și altora. În documentarea pentru acest interviu am folosit cercetări științifice, articole, conferințe TED și câteva cărți. Unele dintre ele tratează dezvoltarea copilului în general, nu neapărat conceptul de gândire critică, dar sunt foarte folositoare în a înțelege mai bine copilul ca întreg.

– „Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă“, Ioan Jurca și Ion Al. Dumitru, Editura De Vest;
– „Psihologia copilului“, Emil Verza, Editura Trei;
– „Inteligența emoțională“, Daniel Goleman, Curtea Veche;
– „Gândire rapidă, gândire lentă“, Daniel Kahneman, Editura Publica.

Un alt loc bun de găsit informații e reprezentat de potcast-urile de la Mind Architect, cu Paul Olteanu. Acestea vor reuși să vă explice cum funcționează creierul nostru și de ce luăm decizii într-un anumit fel. Pe mine m-au ajutat mult să mă înțeleg.

Mai ai ceva de adăugat?

Un lucru care mi-a rămas în minte dintr-o conferință oferită de un profesor despre cum să adresezi întrebări copiilor ca să le stârnești gândirea a fost că, pe lângă informația oferită („the what“) și modalitatea de realizare („the how“), mai e nevoie de mijlocul procesului („the why“). Și de aici și concluzia lui, cu care sunt total de acord: „Trebuie să depunem un efort de grup (școală, părinți și elevi) pentru a crea un mediu în care riscul este răsplătit și unde nu există teama de răspunsuri greșite! De ce nu?!“.

INTERVIU REALIZAT DE LAVINIA BĂLULESCU

Dați click aici pentru a citi și alte texte de pe Blogul Wellbeing Institute!

Wellbeing Institute este o organizație non-profit care are ca misiune transformarea școlilor în comunități ale încrederii, bunătății și bucuriei.

© All rights reserved

Despre noi

Programe

Politici

ro_RORO